ROMÂNIA LITERARĂ NR. 37 din 16 septembrie 1998
ESEU:
NOUA IDENTITATE A OMULUI OCCIDENTAL
Pentru români, un occidental este o persoană puternică, competentă, de o moralitate impecabilă, care apără cu sfintenie drepturile si libertătile individuale. In mintea românilor, un "vestic" este prin defintie un "elitist", un apărător înfocat al competitiei între valori, atasat idealurilor individualismului si libearlismului, un dusman al tututor manifestărilor "colectiviste". Occident înseamnă super-civilizatia euro-americană construită pe fundamentul lumii greco-latine, a crestinismului (catolic si protestant) si al idealurilor democratice ale Revolutiei franceze din 1789 - o civilizatie net superioară civilizatiilor "lumii a treia", a Asiei si a Rusiei, ambele considerate de români drept "colectiviste" si anti-occidentale. Pentru majoritatea românilor, America înseamnă Statuia libertătii, cowboy-ul cu pusca în mână si businessman-ul prosper care si-a construit imperiul de unul singur, prin spiritul întreprinzător, cinste si muncă. In ochii românilor, Occident mai înseamnă nemtii, englezii, evreii, americanii, italienii. Cu un singur cuvânt, albii.
Când un român se adresează unui occidental, bănuieste că se adresează persoanei pe care am descris-o mai sus. Nici prin gând nu-i trece că occidentalul său este un ALT OM.
In articolul de fată voi încerca să definesc noua identitate a omului occidental. Este vorba de o "identitate de grup" care înlocuieste identitatea bazată pe valorile individualismului. Ideile si valorile noului colectivism sunt propagate de IDEOLOGIA MULTICULTURALISMULUI. Occidentul nu mai este individualist, ci multiculturalist.
De la bun început, vreau să fac o diferentă clară între multiculturalism si eductie multiculturală, între "multiculturalist" si "multicultural". Cu alte cuvinte, între ideologie, propagandă si o actiune educatională fără conotatii politice. Educatia multiculturală îsi propune să examineze critic si să compare într-o manieră obiectivă, nepărtinitoare ideologic, valorile si practicile mai multor culturi. Educatia multiculturală este o alternativă la monoculturalismul practicat de statele si grupurile nationaliste si etnocentriste. Pe principiile ei ar trebui să se bazeze toate sistemele educationale ale secolului XXI. Corifeii multiculturalismului folosesc confuzia dintre cei doi termeni în scopul promovării agendei lor ideologice. Sub acoperământul generos al principiilor diversitătii etnice într-o lume interdependentă, multiculturalistul îsi ascunde setea de putere si dorinta de distrugere a tot ceea ce înseamnă UNICITATE VALORICĂ.
Ce este deci multiculturalismul? Multiculturalismul este o ideologie de orientare stângistă ce pune semnul egalitătii între toate culturile lumii. Culturile nu pot fi superioare sau inferioare, ele sunt doar DIFERITE. In Occident, oricine critică o cultură, alta decât cea euro-americană, este considerat bigot sau rasist. Cultura euro-americană, cu fundamentul ei iudeo-crestin, poate si trebuie să fie însă pusă la stâlpul infamiei. Bărbatul alb, făuritorul acestei culturi, este denuntat drept imperialist, oprimator al femeilor, minoritătilor etnice si sexuale, al handicapatilor. Prin urmare, multiculturalismul îsi propune să denunte "cu mânie multiculturală" orice prejudecată sau punct de vedere eurocentrist, heterosexual, elitist, nationalist sau antiminoritar. In Statele Unite, multiculturalismul este ideologia dominantă a lumii universitare si a birocratiei administrative federale, dar el devine din ce în ce mai mult un fenomen global. Mass-media occidentale sunt deja în mare parte multiculturaliste, iar Europa unită, condusă de euro-birocratia de la Bruxelles, va fi si ea în ton cu principiile multiculturalismului.
După cum este lesne de înteles, multiculturalistii sunt departe de o întelegere profundă a notiunii de cultură si diversitate culturală (de exemplu, promotorii multiculturalismului din S.U.A. dispretuiesc studiul limbilor stăine). Privind cultura dintr-o perspectivă pur politică, ei îi simplifică sensul si o reduc la câteva practici culturale. Mai mult, cultura este gândită în termenii rasei, orientării sexuale si apartenentei etnice. Se fac referiri la o cultură albă, neagră, a minoritătilor etnice, o cultură a homosexualilor sau lesbienelor. Se trece sub tăcere caracterul national sau universal al culturii, diferenta de esentă între culturi si subculturi. Din punct de vedere multiculturalist, a vorbi de "spiritul" unei culturi înseamnă a vorbi în termeni "esentialisti", metafizici si nationalisti. Dacă se întâmplă cumva să actioneze pentru dialogul între culturi, multiculturalismul n-o face decât în chip de cal troian. Odată acceptat în cetate, sloboade din burta sa soldatii separării etnice, enclavizării culturale si a conflictelor etnice.
Pentru multiculturalisti, adevărul este relativ. Prin urmare nici o cultură nu poate pretinde să detină standarde estetice si morale general valabile. Nimeni nu poate despărti binele de rău, frumosul de urât. In comunism, valoarea era considerată subversivă prin ea însăsi. Intr-o lume multiculturalistă, standardele de valoare sunt total arbitrare; operele clasice ale culturii occidentale nu sunt valoroase prin ele însele. Ele au fost impuse constiintei colective prin imperialismul cultural al "bărbatului alb". Pentru a remedia situatia, mediocrităti patente devin peste noapte "valori universale" prin simpla apartenetă la grupul minoritar. Dimpotrivă, adevărate valori individuale nu înseamnă nimic dacă nu au suport "multicultural". Cu greu ar fi putut să fie publicati astăzi în Occident un Kafka, un Borges sau un Cioran.
In noul context multiculturalist al Europei occidentale, nimic mai firesc ca un ziar de mare tiraj precum "Le Figaro" să plângă de milă tiganilor din România, amenintati chipurile de discriminare si "asimilare". Nu apartin tiganii unei culturi non-occidentale? Nu se opun ei unei culturi nationale si majoritare (cultura română)? Cu cât românii se vor bate mai mult cu pumnii în piept că împărtăsesc valorile individualismului occidental, cu atât mai mult Occidentul, în prezent "colectivist" (să-i spunem mai bine "grupist"?), îi va acuza de rasism si "lipsă de sensibilitate" fată de minoritătile de tot felul.
Marxismul, mort în tătile din Est, a renăscut si prosperă în ideologia si politicile stângiste ale multiculturalismului occidental. Ca si marxismul, multiculturalistii vorbesc de drepturi si libertăti colective, nu de drepturi individuale. Desi se consideră campionii libertătilor democratice, multiculturalistii nu fac decât să subordoneze drepturile si libertătile individuale intereselor directe ale grupului. In comunism, drepturile individuale erau suprimate în favoarea intereselor de grup (nomenclatura comunistă). Intr-o ordine multiculturalistă, nu poti avea drepturi "speciale" decât în măsura în care apartii unui grup de victime - victime în raport cu grupul majoritar, în spetă, grupul bărbatilor albi. Calitătile individuale, competenta nu contează. In universitătile americane, dacă apartii unui grup "victimizat", te bucuri de privilegii absolute, indiferent de activitatea pedagogică si publicistică. (Resemnarea profesorului american, bărbat si alb, seamănă izbitor cu resemnarea intelectualului român în fata puterii comuniste).
Alături de deconstructia lui Derrida, marxismul furnizează aparatul teoretic al doctrinei multiculturaliste. "Oprimare", "imperialism", "egalitate" sunt notiuni extrase din lexiconul marxist cu scopul de a schimba lumea. In acest "a schimba lumea", se află si esenta multiculturalismului. După cum ne amintim prea bine, Marx spunea că "sarcina noastră nu este să interpretăm lumea, ci s-o schimbăm". Marx vroia să înlocuiască capitalismul prin comunism si să construiască o utopie egalitaristă. Spre deosebire de marxisti, multiculturalistii nu se opun ordinii economice existente; dimpotrivă, ei sustin globalizarea fortelor pietei. "Infuzie tehnologică, multiculturalism, globalism" sînt "core academic values" (valorile universitare de bază) ale universitătilor multiculturaliste din si în jurul lui Sillicon Valey, California, inima înaltei tehnologii americane. Multiculturalistii luptă ca globalizarea economică să creeze o utopie mondială în care culturi si grupuri de indivizi nediferentiati valoric să existe pe picior de egalitate. (Intre timp, multiculturalistii vor să curete cultura occidentală, de orice urmă de rasism si "falocentrism".)
Pentru a-si duce la îndeplinire scopurile, multiculturalismul luptă să împiedice si să pedepsească orice comportament care ar fi în detrimentul grupului "minoritar" (faptul că mexicanii si chinezii sînt deja majoritari în California, nu contează. Albii nu se pot bucura de drepturile "minoritătilor"). In Occidentul multiculturalist esti "corect din punct de vedere politic" ("politically correct" sau, pe scurt "PC") dacă subscrii la doctrina multiculturalistă. Esti "politic incorect" dacă gîndesti si actionezi împotriva ei. In universitătile americane, coduri speciale de comportament si vorbire veghează la aplicarea întocmai a politicii PC. Studentii care calcă pe bec sînt obligati să urmeze cursuri de reeducare, asa numitele "sensitivity sessions". "Comisarii PC", acei "judicial inquiry officers" au misiunea să extirpe orice manifestare antimulticulturalistă. Practic, nici un intelectual occidental nu se poate pronunta astăzi împotriva dogmelor multiculturaliste fără riscul de a fi etichetat drept rasist si elitist, suportînd consecintele de rigoare. In conformitate cu binecunoscuta deviză comunistă: "Ori esti cu noi, ori esti împotriva noastră", multiculturalistii îti pun imediat pumnul în gură: "ori esti pentru drepturile homosexualilor, ori esti 'homophobic' ", "ori lupti pentru drepturile femeilor, ori esti sovin". Situatia nu este cu nimic mai bună în Canada sau Franta. Fiecare tară occidentală îsi are propria ei versiune de multiculturalism. Intelectualii francezi se arată oripilati de excesele multiculturalismului american, dar te consideră de extremă dreaptă dacă te atingi de ideologia multiculturalistă a Europei unite. (Vezi, printre altele, grija lor "părintească" fată de rromi...)
Ajunsi la acest punct în lectura articolului meu, cititorul român se poate întreba: Cum a fost posibil? Ce s-a întîmplat cu Occidentul după căderea comunismului? Cum le-a sucit mintile marxismul acestor vajnici occidentali, tocmai în momentul în care comunismul a devenit un subiect de arhivă?
Răspunsul pe care îl ofer la aceste întrebări este aparent paradoxal. După căderea Zidului Berlinului, în momentul în care comunismul nu a mai prezentat un pericol real, capitalismul occidental, în faza globalizării sale, a preluat o parte din ideologia si practicile comunismului pentru a-si promova propria expansiune economică mondială. Asistăm deci la simbioza dintre o politică economică ultraliberală si o ideologie de stînga, cu accente totalitare.
Individualismul "privat" al burghezului traditional nu mai corespunde actualei faze de dezvoltare a societătii post-industriale. Prin urmare, poilitica multiculturalistă nu este o barieră în cale dezvoltării libere a economiei de piată, asa după cum sustin în cor criticii occidentali ai multiculturalismului (în S.U.A., aripa conservatoare, "crestină" a republicanilor). Dimpotrivă, multiculturalismul este instrumentul ideologic al expansiunii mondiale actuale a fortelor tehnologice si a capitalului financiar. In Occident, multiculturalismul nu este apanajul unui anume partid, ci ideologia unei noi forme de organizare socială.
Să mă explic. In Occident, toul se reduce la sfera economică care se referă în ultimă instantă la libera circulatie a capitalului. In esenta sa, capitalul este neutru din punct de vederea ideologic. Banul nu are miros. Companiile americane nu găsesc nici un impediment doctrinar în a reînfiinta comitetele de partid în sucursalele lor chinezesti, dacă acest lucru le măreste profitul. Urmîndu-si strict propria sa logică, capitalul este cameleonic. Spre deosebire de comunism, înrobit unei singure ideologii, capitalul schimbă ideologiile care-l sustin după cum îi convine mai mult. Capitalismul de ieri avea nevoie de valorile individualismului. Prin urmare, Occidentul si-a îndreptat toate energiile spre formarea unor indivizi si entităti individuale puternice (statele nationale) deoarece interesele capitalului dictau consolidarea statului national, a individului liber si autonom, a familiei monogame etc. Pe plan extern, capitalul era apărat de un puternic stat national si de indivizi înarmati cu o viziune individualistă asupra lumii. (Istoria romanului european reflectă cu fidelitate epopeea individualismului "burghez".)
Practic, lupta dintre comunism si capitalism a fost lupta dintre două modele diferite de identitate socială si umană: identitatea "colectivistă" de sorginte comunistă si identitatea "individualistă" din capitalism. Românii au luptat să se lepede de blana "colectivistă" pentru a intra în cea "individualistă".
Soarta a făcut ca România să înceapă să adopte oficial valorile individualismului tocmai în perioada în care Occidentul redescoperea ideologia de grup si aplica lovituri mortale prototipului clasic al individului liber si demn întruchipat de bărbatul alb.
Globalizat, capitalul nu mai are nevoie de individualismul omului alb si nici de seviciile statului national, centralizat, unitar si indivizibil. Dimpotrivă, statele nationale, cu rădăcinile lor istorice si culturale sînt principala barieră împotriva globalizării economiei de piată. Companiile transnationale si lanturile "franchise" n-au nevoie de "personalităti", ci de foarte buni si obedienti executanti. (Intrebati pe managerii români de la MacDonald sau Daewoo cîtă initiativă personală li se îngăduie în schimbarea "policy"-ului companiei-mamă. Cultura "MacDonald" si "Daewoo" trebuie să lupte pentru uniformizare, pentru acea "commonality", si nicidecum pentru unicitate.) Tehnologia - locomotiva care deschide drumul expansiunii capitalului contemporan - n-are nevoie de savanti geniali, ci de echipe de ingineri si cercetători constiinciosi. In Occidentul postindustrial, munca făcută odinioară de un întreprinzător individual este făcută actualmente de o echipă înarmată cu computere. Prin anii '70, o întreagă literatură science-fiction anticipa înlocuirea omului de către robot. Nu s-a întîmplat să fie asa. Dimpotrivă. OMUL ESTE ACUM ROBOTUL, într-o lume unde tehnologia si expansiunea capitalului se dezvoltă independent de evolutia naturală a societătii si de nevoile firesti ale individului. Multiculturalismul nu face decît să urmeze logica economică a societătii globale. Această logică economică cere ca omul să fie golit de substantă ontologică, de orice verticalitate sau transcendentă ("spirit" national, "geniu" individual, standarde valorice "absolute") si să se transforme într-o entitate "soft", desfăsurată pe orizontală si perfect transgresivă. O simplă prelungire a terminalului electronic. Omul economic, în fata unui computer este un simplu element bransat la o retea rizomică. Nu elementul individual contează, ci diferitele grupuri sau retele interconectate după logica Internetului. Precum Internetul, economia globalizată nu va mai avea un centru unic de comnadă. Cresterea ei este în primul rînd de ordin cantitativ, si nu calitativ, realizîndu-se prin adăugarea de noi si noi retele. Scopul multiculturalismului este de a conecta la Internetul economiei de piată cît mai multe grupuri "minoritare", participarea acestora fiind vital necesară dezvoltării retelei în ansamblul ei. Dacă în sistemul mondial colonial "periferia" submina deseori sistemul condus de la centru (metropola), în sitemul actual al globalizării capitalului, periferia, grupurile minoritare, lumea a treia sunt indispensabile dezvoltării economice mondiale.
Din punctul de vedere al capitalului, este de preferat un homosexual unui român. Homosexualul nu este atasat de un loc, rămîne homosexual si la New York, si la Paris, si la Bucuresti. Românul are rădăcini, tot la Vintileanca lui de acasă îi va sta gîndul, oriunde îl muti (dacă este un român adevărat si nu un simplu oportunist multiculturalist). Din stricta logică a capitalului, doar dezrădăcinat, perfect transgresiv, poate un român să se pună pe deplin în slujba economiei de piată.
După aceeasi logică a circulatiei capitalului, este de preferat un chinez, căruia Revolutia Culturală i-a tăiat orice rădăcini transcendente, golindu-l de substantă spirituală, unui rus pe care cei saptezeci de ani de comunism n-au reusit să-l transforme în entitatea plată visată de comunism, în acel homo sovieticus.
Si iarăsi mă întreb. De ce capitalismul reuseste în Asia comunistă si dă gres în Rusia ortodoxă a individului trezit din cosmarul uniformizării comuniste? Este oare o simplă coincidentă că tările estice, de traditie ortodoxă si bizantină a căror matrice culturală este ONTOLOGICĂ - mă refer la România, Bulgaria si chiar Grecia - nu-si pot rezolva problemele economice în vreme ce tările de traditie PROTESTANTĂ prosperă? Capitalismul este perfect adaptat structurilor sociale si mentale ale protestantismului care nu tin seama de diversitatea ontologică a realitătii. După cum afirmă Pavel Florensky în superba sa carte Iconostasis: "Libertatea protestantă nu se aplică fiintelor individuale unice (sublinierea mea) pe care, pur si simplu, le neglijează prin faptul că a pregătit dinainte o pecete, o stampilă pe care o aplică fără nici un discernămînt pe fiecare suflet care-l întîlneste în cale." Nu sînt solutiile F.M.I. astfel de stampile? Dar politica occidentală în conflictele sîngeroase din Balcani? Să nu uităm că Marx a creat într-un environment protestant, iar "matricea stilistică" protestantă este de netegăduit în multiculturalism.
Dacă întelegem toate aceste lucruri, nu are de ce să ne mai mire faptul că toate miscările apartinînd multiculturalismului, de la feminism pînă la miscările de emancipare ale homosexualilor, se pretind "non-esentialiste". Pentru multiculturalism omul nu are o "esentă" fixă, o substantă ontologică, un Dumnezeu, cum ar spune românul. Nu te nasti femeie, ci devii femeie. Nu te nasti lesbiană, ci alegi să fii lesbiană, precum un consumator alege între două produse diferite. Deosebirea dintre un homosexual si un heterosexual devine astfel o simplă diferentă "culturală".
Intre "castelele" construite de tigani după '89 si mănăstirile ridicate de voievozii Moldovei nu există o diferentă de "valoare", ci doar o simplă diferentă de "gust" (multiculturalistii nu gîndesc valoarea în termeni ontologici, ci în termenii relativismului gnoseologic contemporan). Din punctul de vedere al intelectualului român, kitsch-urile tigănesti si mănăstirile medievale românesti nu pot fi sub nici un motiv comparate. Pentru multiculturalisti, comparatia nu este doar posibilă ci si recomandabilă, căci pune pe picior de egalitate cultura minoritară tigănească cu o cultură majoritară, "represivă".
*
Individualismul occidental, creatie a modernismului, a purtat în el însusi sămînta propriei distrugeri. Inidividul liber a descătusat în fiinta umană imense forte creatoare. El a oferit omului certitudinea că se poate înălta la nivelul lui Dumnezeu. Totusi, individualismul occidental nu aderă organic la fiinta umană. Acest "individ liber", ca si omul de grup, omul multiculturalist post-modern, este o constructie artificială. Proiectul grandios al omului liber si demn, fără Dumnezeu, visat încă de Renastere, a fost construit de mintile filosofilor rationalisti si Reforma protestantă. Omul liber FABRICAT de Occident a asigurat dominatia mondială a economiei capitaliste. Mă întreb însă în ce măsură a contribuit individualismul occidental din ultimele două secole la îmbogătirea sufletească a fiintei umane. Cînd revolutia suprarealistă si arta avangardistă - singurele mari evenimente culturale ale modernismului - nu vor mai fi privite dintr-o perspectivă pur occidentală, se va vedea că, de fapt, ele NU SINT creatiile individualismului "omului liber", ci ale celuilalt om, al OMULUI ONTOLOGIC.
In Occident, acest om ontologic, reprimat de scolastică si de individualismul rationalist secular, s-a trezit din somn la începutul secolului XX. Arta si literatura avangardistă reiau încercarea sfintilor Gioacchino da Fiore si Francisc din Assisi din secolul XII de a uni valorile "individualiste" ale libertătii, egalitătii si demnitătii umane cu transcendentul într-o tentativă de a atinge culmile absolutului spiritual. Iată ce scria tînărul Mircea Eliade în 1935: "Este complet gresit să se spună că omul nou al Renasterii trebuia să aibă o atitudine păgînizată si anti-catolică. Dacă s-a întîmplat asa, a fost numai greseala politicii catolice... Cu mult înainte ca libertatea si demnitatea umană să preocupe gîndirea laică - misticul si apocalipticul din Calabria le văzuse venind, le profetizase si le experimentase. Francisc de Assisi a încercat acelasi lucru - dar Biserica Romană i-a strivit si lui, autoritar, mesajul In sfîrsit, la mare distantă, se ridică ultimul purtător de cuvînt al profetiei lui Gioacchino: călugărul Savonarola s...t Si acest Titan al Renasterii crestine a fost înlăturat - a fost ars de viu din ordinul Papei Alexandru IV, Borgia... Odată cu Savonarola se stinge definitiv speranta "Evului Nou" în cadrele vietii asociate catolice."
Ovidiu Hurduzeu
P.S. In 1991, la doi ani după sosirea mea în S.U.A., într-o scrisoare personală adresată unei personalităti culturale din România, am scris despre "stalinismul" care domneste în mediul universitar american. La acea vreme, nu eram "copt" încă să înteleg pe deplin fenomenul respectiv, lucru care m-a determinat să nu fac publice opiniile mele. După opt ani, situatia s-a înrăutătit vizibil, "political correctness" si ideologia multiculturalistă au depăsit cu mult granitele S.U.A. Precum tăvălugul internationalismului comunist din anii '30 si '50, multiculturalismul incendiază întreaga planetă, zdrobind una cîte una valorile adevărate, întronînd în lume spectacolul MEDIOCRITĂTII GENERALIZATE. Asumîndu-mi toate riscurile care decurg din pozitia mea de bărbat alb, membru al lumii universitare americane, adresez intelectualilor români un INDEMN LA LUCIDITATE SI VIGILENTĂ. De vor ceda din nou iluziilor si oportunismului, - de data asta venite de la Vest - s-ar putea ca peste douăzeci de ani să locuiască în regiunile "autonome" si federalizate Valahia, Transilvania si Moldova; iar copiii si nepotii lor să învete la scolile "multiculturale" despre "istoriile" "carpatice" si despre un anume Eminescu sovin si falocentrist.